Cancerul ovarian reprezintă o problemă de sănătate majoră la nivel mondial. În Statele Unite ale Americii cancerul de ovar ocupă în prezent locul 7 între cancerele ce apar la pacienții de sex feminin, și locul 5 ca și cauză de mortalitate.
Principalul obiectiv al acestui articol este de a vă relata parcursul unei paciente cu cancer de ovar care a fost tratată chirurgical. Pentru început aș vrea să vă ofer un minimum de informații cu caracter general despre cancerul de ovar.
Din punctul meu de vedere, cancerul de ovar prezintă o problemă deosebită atât de diagnostic, cât și de tratament. Diagnosticul este dificil de stabilit pentru că simptomatologia dată de acest tip de cancer este deosebit de nespecifică, mai ales în stadiile inițiale. Majoritatea pacientelor prezintă durere abdominală nesistematizată, senzație de balonare, greață, inapetență și minime tulburări de tranzit. Toate aceste simptome putând apărea și în cadrul unor patologii benigne. De abia în stadiile mai avansate pacientele pot prezenta slăbiciune extremă, dispareunie (durere legată de actul sexual), sângerare vaginală în afara menstruației, probleme urinare și cel mai important simptom – mărirea de volum a abdomenului. De regulă pacientele ajung la medic în acest moment, în care afecțiunea se află deja într-un stadiu mai avansat. Pentru a stabili diagnosticul de cancer de ovar, medicii au la dispoziție analize de sânge, investigații imagistice (ecografie, examen computer tomograf – CT, examen de rezonanță magnetică nucleară – RMN) și biopsie. Tratamentul cancerului de ovar asociază chimioterapia și chirurgia. Problemele deosebite de tratament sunt datorate faptului că în stadiile avansate, cancerul este răspândit în întregul abdomen. În această situație, medicul chirurg trebuie să îndepărteze toate formațiunile tumorale ceea ce duce la necesitatea realizării unor operații deosebit de dificile.
Doamna M. L, în vârstă de 61 de ani, se prezentase anterior la medicul ginecolog pentru dureri la nivelul abdomenului și pelvisului. În urma consultului ginecologic, pacienta a realizat un examen computer tomograf care a identificat prezența unor formațiuni tumorale ovariene voluminoase, fiind ulterior îndrumată către mine pentru consult și tratament.
Pacienta a fost consultată de mine la sfârșitul lunii Noiembrie. În cadrul examinării am observat prezența unei formațiuni tumorale voluminoase ce deforma partea inferioară dreaptă a abdomenului. Analiza de sânge importantă pentru diagnostic a fost markerul tumoral CA 125 care avea o valoare foarte ridicată (peste 500 U/ml). Examenul CT de torace, abdomen și pelvis descria prezența unei formațiuni tumorale ovariene stângi voluminoase (de aproximativ 16/11 cm). Formațiune fără limită de demarcație cu intestinul subțire și cu intestinul gros. De asemenea era descrisă și o formațiune tumorală de 14/7 cm la nivelul ovarului stâng. Coroborând toate aceste informații, la momentul consultului apărea o foarte mare suspiciune pentru diagnosticul de cancer de ovar. Spun suspiciune pentru că diagnosticul de certitudine este doar cel histopatologic, prin analiza la microscop a unui fragment de țesut tumoral.
În cadrul discuției preoperatorii am comunicat toate aceste lucruri atât pacientei, cât și membrului din familie care o însoțea la consult. În continuare le-am explicat că în opinia mea prima etapă a tratamentului urma sa fie intervenția chirurgicală și ulterior chimioterapia. În continuare le-am explicat că în opinia mea prima etapă a tratamentului urma să fie intervenția chirurgicală și ulterior chimioterapia. Operația are rolul de a explora în totalitate pelvisul și abdomenul și stabilirea certă a unui diagnostic prin biopsie. În situația în care se confirmă suspiciunea înaltă de cancer de ovar, echipa chirurgicală trebuie să îndepărteze în continuare o cantitate cât mai mare de țesut tumoral, în mod ideal întregul țesut tumoral. În cazul pacientei noastre, îndepărtarea întregului țesut tumoral putea să necesite și o rezecție a intestinului subțire sau gros. Pacienta a fost informată de faptul că orice rezecție de intestin gros sau sub subțire poate avea ca și consecință nefericită necesitatea realizării unei colostome sau ileostome, așa numitul anus contra naturii. În opinia mea, acesta este un amănunt foarte important ce trebuie comunicat pacientului și membrilor familiei chiar din etapa planificării intervenției chirurgicale. După ce a primit toate aceste informații, pacienta și-a exprimat dorința de a realiza cât mai repede operația, acceptând toate riscurile presupuse de aceasta. Datorită statusului biologic foarte bun al pacientei, singura investigație preoperatorie ce rămânea de realizat a fost examenul cardiologic preoperator.
