In urma diagnosticării sarcomului retroperitoneal cu invazie de vena cavă inferioară, a urmat o serie de acțiuni ce au constat informarea completă a pacientei despre metodele de tratament. 

  În momentul în care pacienta a revenit la consult după aceste noi informații obținute, am solicitat ca la acest consult să participe și unul dintre membrii familiei și anume soțul pacientei. A urmat o discuție în cadrul căreia am încercat să-i informez pe amândoi despre posibilitățile de tratament, beneficii și riscuri. De asemenea, i-am informat că acest tip de tumori prezintă un răspuns extrem de slab la chimioterapie și la radioterapie, principala modalitate de tratament fiind intervenția chirurgicală. În procesul de îndepărtare a tumorii, era necesară și îndepărtarea unei porțiuni a venelor renale și poate chiar și îndepărtarea unuia sau a ambilor rinichi. 

O intervenție care nu reușește să îndepărteze întreaga tumoră nu are nici o rațiune: nu aduce un beneficiu de supraviețuire, dar supune pacienta unei intervenții chirurgicale cu anestezie generală și riscurilor aferente. În acest caz, toate variantele discutate se bazează pe ceea ce știm înainte de operație. Varianta finală de diagnostic și varianta finală de tratament nu sunt pe deplin cunoscute decât în momentul operației. De asemenea, există riscul ca în momentul operației să găsim o tumoră extinsă și mai mult la țesuturile înconjurătoare sau să fi determinat apariția unor metastaze în restul abdomenului.

Pacienta a fost internată la începutul lunii Ianuarie 2020 în secția de Chirurgie Generală II a spitalului Sfanta Maria București. În cadrul bilanțului de investigații preoperator s-au numărat : analize sangvine, radiografie cardio-pulmonară, examen cardiologic preoperator și consultul medicului anestezist.   După parcurgerea acestor etape absolut obligatorii, am putut realiza intervenția chirurgicală în sine. 

În cursul explorării abdomenului, nu au fost găsite semne de extensie a tumorii care să contraindice rezecția și îndepărtarea tumorii era posibilă. După o disecție care ne-a permis să ajungem în spațiul retroperitoneal, am izolat vena cavă inferioară. Pentru o perioadă scurtă de timp am întrerupt trecerea sângelui prin vena cavă inferioară pentru a putea opera în zona respectivă. Am îndepărtat cu grijă tumora în sine împreună cu peretele anterior al venei cave și peretele anterior al celor doua vene renale. Pentru a reface peretele venos am recoltat țesut chiar de la pacientă, anume un lambou fascio-peritoneal din peretele abdominal și l-am suturat în locul porțiunii care fusese îndepărtată. Această etapă a operației a fost cea mai ‘’stresantă’’ atât pentru echipa chirurgicală, cât și pentru echipa anestezică. Colegii anesteziști au trebuit să ‘’rezolve’’ această perioadă în care inima a primit mai puțin sânge decât în mod obișnuit. Tumora îndepărtată a fost trimisă la serviciul de anatomie patologică. Colegii anatomo-patologi au confirmat că rezecția a fost realizată corespunzător, până în țesut sănătos. Operația a fost finalizată fără nici un eveniment neprevăzut sau complicație intraoperatorie. 

Evoluția pacientei după operație a fost excelentă, fără nici o complicație, externarea realizându-se în ziua a 10-a postoperatorie. 

Postoperator, pacienta a urmat și radioterapie locală, tratament ce a avut rolul de a consolida local rezultatul terapiei. Programul de control ulterior a necesitat revenirea la consult la prima lună postoperatorie și apoi din 3 în 3 luni în primul an, iar ulterior la 6 luni în cursul celui de al doilea an postoperator. În cadrul fiecărui control am examinat fizic pacienta și am urmărit analize sangvine și examene computer tomograf repetate în dinamică. Sunt extrem de mulțumit să vă spun că până la acest moment, la 2 ani de la intervenția chirurgicală, pacienta nu prezintă nici un semn de recidivă a tumorii. Programul de control va continua, pacienta va rămâne atât în grija mea, cât și a medicului oncolog, pentru a identifica devreme orice eventuală problemă și a iniția tratamentul.